Valul pictat – Somerset Maugham (fragmente)

“Nu-mi facusem nicio iluzie despre tine, spuse el. Stiam ca esti proasta si frivola si fara minte. Stiam ca telurile si idealurile tale erau vulgare si comune. Dar te iubeam. Stiam ca esti o fiinta de mana a doua. Dar te iubeam. E caraghios cand ma gandesc cat de tare ma sileam sa ma amuz cu lucrurile care te amuzau si cat de grijuliu eram sa-ti ascund ca nu sunt un ignorat si un tip vulgar si barfitor si un prost. Stiam cat de inspaimantata erai de inteligenta si am facut tot ca sa ma crezi un prost tot atat de mare ca si restul barbatilor pe care ii cunosteai. Stiam ca te-ai maritat cu mine din convenienta. Te iubeam atat de mult, incat nici nu-mi mai pasa. Cei mai multi oameni, atat cat pot sa-mi dau eu seama, cand iubesc pe cineva si nu sunt iubiti, simt ca sunt nedreptatiti. Devin furiosi si inacriti. Eu nu eram asa. Nu m-am asteptat niciodata sa ma iubesti, nu vedeam niciun motiv sa o faci, niciodata nu m-am considerat o fiinta care poate sa fie iubita. Eram multumit sa mi se ingaduie sa te iubesc si eram fermecat cand uneori ma gandeam ca ti-am placut sau cand observam in ochii tai o licarire de afectiune binevoitoare. Am incercat sa nu te plictisesc cu dragostea mea. stiam ca nu-mi pot ingadui sa fac asa ceva si pandeam intotdeauna primul semn care sa-mi arate ca afectiunea mea te plictiseste. Ceea ce cei mai multi dintre barbati considera un drept, eu eram pregatit sa-l socotesc drept o favoare.” (p 57)

” Adu-ti aminte ca a-ti face datoria nu inseamna mare lucru si ca nu e cu nimic mai meritoriu decat a te spala pe maini cand te murdaresti; singurul lucru care are importanta e dragostea pentru ceea ce trebuie sa faci ; cand dragostea si datoria sunt una, atunci te bucuri de o fericire care depaseste orice intelegere” (p 160)