Mananca, roaga-te, iubeste – Elizabeth Gilbert

Probabil ca ati tot auzit vorbindu-se despre cartea aceasta in ultima vreme, doar a fost si filmul cu Julia Roberts. Mai mult din curiozitate decat pentru a ma cultiva am rugat-o pe Anca sa mi-o imprumute sa o parcurg si eu…

Am avut o mare prejudecata legata de aceasta carte prin prisma faptului ca a fost timp de un an numarul 1 pe lista celor mai vandute carti non fiction (traiasca marketingul) si a filmul vizionat care m-a dezamagit cumplit si mi s-a parut tare plictisitor si lalait… Si nici Julia Roberts nu a fost spectaculoasa din punctul meu de vedere.

Mananca, roaga-te, iubeste este o carte de memorii, un fel de autobiografie a lui Elizabeth Gilbert. Mai pe scurt, este povestea unei femei de peste 30 de ani  care porneste intr-o calatorie in Italia, India si Indonezia pentru a se autodescoperi si pentru a-si gasi punctul sau de echilibru.

In Italia se rasfata culinar si invata italiana si chiar se ingrasa cu 12 kilograme, cele mai fericite din viata ei. Partea asta va marturisesc ca mi-a placut mai ales datorita descrierilor culinare si a acelui dolce far niente : “Ciupercile de aici sunt ca niste limbi sexy si carnoase, iar pizzele sunt drapate in valuri de prosciutto, ca niste palarii cochete decorate cu dantelarii fine. ” Atat de mult se vorbeste de pizza si paste incat personal am inceput sa salivez doar gandindu-ma si inchipuindu-ma in Italia.

In India descopera arta meditatiei si invata sa isi controleze mintea si gandurile care ii fug . Pentru ca pentru a-ti controla viata, trebuie sa lucrezi asupra mintii, sa inveti sa iti alegi gandurile asa cum iti alegi hainele cu care te imbraci in fiecare zi. Partea asta chiar nu mi-a placut deloc, mi s-a parut mult prea complicata pentru mine, poate si pentru ca nu sunt prea interesata de yoga, de ashram, de guru si alte lucruri legate de cultura indiana. Poate daca eram si eu depresiva intelegeam mai multe…

“Rugaciunea e ca o relatie; jumatate din tot ce trebuie facut imi revine mie. Daca doresc sa ma transform, dar nici macar nu ma deranjez sa articulez ce anume vreau sa obtin, cum ar putea vreodata sa se si intample ceva? Jumatate din beneficiul rugaciunii e chiar ruga, actiunea de a-ti declara intentiile intr-un mod coerent si justificat.”

Partea cu Indonezia, mai precis cu Bali a fost o idee mai acceptabila. Isi face multi prieteni acolo, isi gaseste pacea interioara si se bucura de un peisaj superb alaturi de brazilianul Flipe cu care va si ramane si daca nu ma insel va avea parte de o relatie mai serioasa si mai matura. Oare se va casatori cu el? Asta urmeaza sa aflam citind Si am spus da.

“Ma gandesc la tot ce am infruntat pe drumul pana aici si ma intreb daca nu cumva eu– adica eu cea ce acum, fericita si echilibrata, care dormiteaza pe puntea unei mici ambarcatiuni pescaresti in Indonezia- am fost cea care, in toti anii acestia, a impins-o inainte pe cealalta eu, mai tanara, mai derutata, mai nelinistita.”

Intr-un final va pot spune ca aceasta carte mi-a placut o idee mai mult decat ma asteptam. Oricum este mult mai interesanta si mai profunda decat filmul, dar nu pot sa spun ca as recomanda-o sau as reciti-o cu drag peste ani. Ce mi-a placut a fost autoironia si sinceritatea de care da dovada Gilbert. Teoretic, daca eram depresiva poate, ar fi trebuit sa ma faca sa-mi privesc viata cu alti ochi si sa imi doresc sa ma autodefinesc. Dar nu s-a intamplat lucrul asta…

Oricat de minunata ar parea aceasta biografie, eu nu ma pot gandi decat la faptul urmator: ce se intampla cu persoanele acelea care trec printr-o depresie cum a patit aceasta tanti si vor totusi sa se autodescopere, dar nu au fondurile materiale necesare pentru asa ceva? Din punctul meu de vedere oricat de minunata pare aceasta carte la suprafata, in esenta este foarte superficiala.

Nota mea personala 2/5

Daca am fost mai crunta decat de obicei poate fi si din cauza clorhexidinei care mi-a intrat in sistem 🙂

Advertisements

5 responses to “Mananca, roaga-te, iubeste – Elizabeth Gilbert

  1. Cealaltă Ancuţă

    Faină recenzie. Un lucru nu înţeleg, ceea ce am întâlnit şi la Mihaela: de ce spuneţi că numai o persoană depresivă ar savura cu drag partea cu India. Mi se pare o etichetă puţin exagerată (sper să nu vă supăraţi pe mine), eu cred că depinde mai mult de înclinaţiile persoanei. Mie mi-a plăcut foarte mult acea parte deoarece vorbea despre cunoaşterea eului şi de apropierea de divinitate. Poate am trecut şi eu printr-o perioadă mai proastă dar în nici un caz nu din cauza asta m-a încântat acel capitol al vieţii ei.

    • Anca iti multumesc. Cred ca ar fi apreciata mult mai pozitiv cartea de o persoana nu neaparat depresiva, cat putin mai nesigura pe ea sau mai pierduta ca sa zic asa. Sau de o persoana care este la un punct de rascruce in viata si ar putea sa ia povestea si experientele lui Gilbert drept ghid.
      Nu stiu, mie mi-a placut dar nu intr-atat de mult. Poate si pentru ca m-am cam chinuit o saptamana sa parcurg partea a doua 🙂
      Ce mi-a mai placut si am uitat sa mentionez in recenzie este alegerea celor 3 tari: toate incep cu litera I = eu 🙂 Plus structura de 108 parti, multiplu de 3 (inspirat dupa siragurile de margele ale yoghinilor – japa mala), dupa cum ai zis si tu simbolul echilibrului perfect .

  2. Cealaltă Ancuţă

    Pe mine m-a inspirat partea cu India datorită stilului de a se lupta cu sine. Eu lupta asta o duc de când mă ştiu, sunt o persoană împărţită între multe pasiuni, domenii, oarecum nehotărâtă uneori, doar uneori. Nu m-am regăsit în trăirile ei deoarece dilemele mele nu sunt sentimentale ci destul de practice, dar mi-a plăcut mult cum a pus accentul pe meditaţie (cum să-ţi goleşti mintea atunci când de fapt te concentrezi să editezi, faza asta mi s-a părut teribilă şi mă regăsesc deoarece eu sunt un soi de insomniacă din cauza miilor de gânduri ce le am noaptea).
    Cât despre plăcut, nu e bai, fiecare are pasiunile lui şi poate subiectul într-adevăr nu e cine ştie ce incitant deoarece vorbeşte foarte mult despre sine. Şi da, mi-a plăcut şi mie tare mult structura cărţii şi ideea de la care a plecat (şiragul de mărgele). 😀
    Am ajuns la jumătatea cărţii Şi am spus da. Merge foarte uşor lectura şi e foarte faină, vorbeşte foarte mult despre căsnicie dpdv sociologic, istoric, sentimental, etc. 😀

  3. Pingback: Leapsa: Are you a bookworm? | Mihaela Anghel

  4. Pingback: Si am spus da- Elizabeth Gilbert | Jurnal de buzunar

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s