Farame de memorii – Jose Saramago (fragmente)

” Tu, bunico, stateai pe pragul usii tale, deschisa spre noaptea instelata si imensa, spre cerul despre care nu stiai nimic si pe unde nu aveai sa calatoresti niciodata, spre linistea campurilor si a pomilor umbrosi si ai spus, cu seninatatea celor nouazeci de ani ai tai si focul unei adolescente niciodata pierdute:”Lumea e atat de frumoasa si mie imi pare atat de rau ca mor”. Exact asa. Eu eram acolo. “

” Cum eu eram, din pricina varstei mele fragede, lipsit de informatii asupra lumii statuilor, iar lumina din capela era atat de slaba, mai mult ca sigur ca nu mi-as fi dat seama ca nefericitul Bartolomeu era jupuit, daca nu era palavrageala ghidului si gestul sau convingator in timp ce arata cu degetul faldurile de piele flasca (desi de marmura) pe care sarmanul martirizat le sustinea cu propriile sale maini. O Oroare. In Memorialul manastirii nu se vorbeste de Sfantul Bartolomeu, dar e foarte probabil ca amintirea acelui moment angoasant sa fi pandit in mintea mea cand am spus celor care ma insoteau, prin anul 1980 sau 1981, contempland inca o data masivitatea grea a palatului si turnurile bazilicii: “Intr-o zi mi-ar placea sa includ toate acestea intr-un roman.” Nu jur, spun doar ca e posibil.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s