Matase – Alessandro Baricco

Sper ca dupa atatea postari legate de carti sa nu va plictisesc prea tare.  Ideea este ca in ultimele zile am fost foarte suparata (din cauza unor probleme personale), iar alinarea mea au fost cartile. Am ales aceasta carte pe care o am de la Cristina dupa recomandarea ei, dar recunosc si datorita lungimii extrem de mici (136 pagini).  Este primul meu contact cu Alessandro Baricco si nu ma asteptam sa imi placa atat de mult.

Sunday Times spune urmatoarele despre aceasta carte: “Alessandro Baricco a invesmintat acest love story sfisietor in haina unei povestiri clasice. Un tur de forta stilistic, fragil si obsedant ca un haiku. O bijuterie literara pur si simplu fermecatoare.”

Matase ne poarta pe urmele destinului unui fost sublocotenent Hervé Joncour, un tanar care si-a ratat cariera in armata. Il intalneste pe comerciantul Baldabiou care il va convinge sa intre in sericicultura. Pentru ca viermii de matase din Lavilledieu nu se puteau dezvolta pana la maturitate (epidemie probabil), asadar si comertul cu matase ar fi putut fi compromis, Herve se decide sa intreprinda o calatorie pana in Japonia pentru a aduce oua sanatoase de viermi de matase.

In prima lui calatorie se indragosteste de o tanara fata, probabil metresa celui care ii furniza ouale viermilor de matase- Hara Kei. Dupa felul in care este descrisa, tanara pare o fiinta ireala, virtuala, parca desprinsa dintr-un basm. “Ochii ei nu aveau o taietura orientala, iar chipul sau era chipul unei fetite.” Povestea de dragoste dintre el si aceasta tanara este atat de pura, fara cuvinte si parca ireala, incat te intrebi daca oare s-a intamplat sau ti-ai imaginat. E ca o matase fina care iti aluneca lin in fata ochilor, purtata de vant. Din cauza fascinatiei pentru aceasta fata, Herve va mai intreprinde inca trei drumuri pana Takaoka. Acest drum este descris in detaliu, aproape obsedant: vede acelasi lucruri, gandeste aceleasi idei, calatoreste exact in acelasi fel. E ca un fel de drum initiatic, o pendulare continua intre real si imaginar. De fiecare data se intoarce in Japonia sperand sa gaseasca ceva acolo ce ii lipseste in viata din Franta. Dar bineinteles ca este privit doar ca un intrus si nu obtine decat acei viermi de matase dupa care si venise.  Mi se pare ca Herve Joncour este exact omul care e in cautarea marii aventuri, eternul dornic de mai mult. Poate chiar este reprezentantul de sex masculin al doamnei Bovary. Desi are o viata linistita si  fericita (poate si monotona) alaturi de Helene in Lavilledieu,  parca doreste sa guste si putin din acel strop de ireal, de miraculos si fantastic. Parca ar vrea sa se desprinda de realitate si sa evadeze din rutina.

Intors acasa, dupa al patrulea drum, primeste o scrisoare foarte misterioasa si bizara scrisa desigur in japoneza. Pana la urma o traduce cu ajutorul lui Madame Blanche (o fosta dama de companie plecata de multi ani din Japonia).  Acea scrisoare continea asa zisele dorintele erotice ale misterioasei tinere. Restul vedeti descoperi dupa ce veti lectura acest roman. Nu vreau sa va stric placerea.

Mi-a placut tare mult acest microroman construit parca precum un poem, asta cu siguranta datorita nenumaratelor repetitii. Totusi mi-a parut rau ca este atat de scurt. Am gasit-o aici la un pret foarte bun

Romanul Matase a fost ecranizat in 2007 in regia lui  John Madden.

Advertisements

12 responses to “Matase – Alessandro Baricco

  1. Cred ca in fiecare om se ascunde o farama din dorintele lui Herve Joncour, cu totii avem vise si iluzii pe care le ascundem adanc in sufletul nostru. El insa gaseste puterea sa le lase sa evadeze si nu se pierde in rutina si rigorile impuse de societate.
    Nu am citit cartea si nici nu am auzit de ea pana acum, dar cred ca cel putin voi cauta sa vad filmul.

    • Sunt si eu convinsa ca in fiecare dintre noi se ascund dorinte adanci si iluzii. Ideal ar fi sa nu le lasam sa ne guverneze viata si sa profitam de ceea ce avem real in viata noastra. Herve, fugind dupa himere, in final va pierde ceea ce avea palpabil… Nu zic mai multe sa nu iti stric placerea lecturii.
      Filmul nici eu nu am apucat sa il vad, dar probabil urmeaza pe lista mea care zilnic creste 🙂

  2. Am vazut filmul, mi-a placut si as fi curioasa sa citesc si cartea:)

    • Ana, daca esti din Iasi iti pot imprumuta cartea cu mare drag. Filmul inca nu am avut ocazia sa il vizionez, dar am primit multe recomandari pozitive.

  3. Multumesc mult, dar eu locuiesc in Pitesti:) Oricum ma bucur ca ai scris de ea, asa pot sa o caut si eu

  4. Simonica, trebuie sa vezi si filmul. Eu am citit cartea anul trecut, dupa care am vizionat filmul si mi-au placut amandoua foarte mult.

    • Ally, Ana va foarte multumesc pentru recomandare! 🙂
      O sa caut filmul cat de curand si il voi descarca pentru a-l viziona pentru ca m-ati facut foarte curioasa!

  5. Cartea e superba, o adevarata poezie in versuri iar filmul e minunat!

  6. O carte impresionantă… eu începusem să îl citesc pe Baricco cu Novecento… are un stil care prinde.

  7. Pingback: O poveste | c.p.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s