Toate numele – Jose Saramago

Sper marea mea rusine, am ramas destul de in urma cu parerile despre carti. Bear with me, urmeaza si scuza: mi-am schimbat serviciul (impropriu spus pentru ca am ramas cu cele 2 proiecte pe care le faceam de acasa dupa ce am incheiat activitatea la fostul job) si acum am un program care imi ocupa practic toata ziua. Fiind si in training imi cam pica ochii in gura cand ajung acasa. Dar destul cu lamentarile, ar trebuie sa spun merci ca am trei joburi si pot renunta oricand la unul din ele cel putin.

Revenind la cartile noastre, foarte pe scurt (ca mi-e sa nu adorm cu capul pe tastatura) despre Toate numele. Asta este a treia opera de-a lui Saramago pe care o citesc (care este un geniul din punctul meu de vedere daca e sa ma raportez la subiectul operelor lui), dar probabil cea din urma in ordinea preferintelor mele (am mai citit Intermitentele mortii si Eseu despre orbire).

Subiectul in sine este unul destul de interesant: intr-un oras necunoscut situat intr-un timp si intr-un spatiu indefinit (ca in toate operele lui Saramago de altfel) este localizata Arhiva Generala, locul unde sunt inventariati toti mortii si vii – practic toate numele ce au existat, exista sau vor exista vreodata. Intr-o zi, un functionar al arhivei (personajul nostru principal Senior Jose porneste in cautarea unui nume de femeie (dupa ce a luat din greseala fisa ei), iar aceasta aventura il va pendula cumva intre lumea celor vii (posibilele persoane cu care s-a intersectat aceasta doamna de-a  lungul vietii ei) si lumea celor morti (vizita lui in Cimitirul General – un fel de lume paralela a Arhivei Generale). Intentia lui Jose de a afla ultimul detaliu despre viata acelei femei va esua in final, dar veti afla de ce doar citind romanul sau.

M-a intrigat destul de mult subiectul si premisa cautarii lui Jose: el practic era un om destul de izolat de restul populatiei si de tot ceea ce inseamna viata lumeasca: traia intr-o cameruta adiacenta Arhivei Generale si nu a reusit niciodata sa aiba o relatie sanatoasa cu o femeie. Pare cel putin bizara ideea lui de a porni in cautarea acelei femei, ca si cum ar dori sa suplineasca cumva acel mare gol din viata lui afland totul despre ea. De cele mai multe ori vrem sa-l cunoastem pe celalalt (si sa aflam Totul despre el) pentru a-l stapani. Cred ca asta a fost instinctul primar al lui Jose.

Nu pot spune ca mi-a placut in mod special din cauza lungimii romanului care din punctul meu de vedere putea fi destul de mult condensat. Ce nu mi-a mai mers la suflet au fost conversatiile acelea imaginare dintre Jose si tavan. Ideea scrierii acestui roman i-a venit lui Saramago dupa cautarea prea scurtei vieti a fratelui sau care a murit la varsta de patru ani, cand el avea doi.

Pentru pretul pe care il are pe site, v-as recomanda sa o cumpararati.

Advertisements

One response to “Toate numele – Jose Saramago

  1. „Intermitențele morții” le-am citit și eu (http://adrianglodoreanu.mug.ro/2010/09/intermiten%C8%9Bele-mor%C8%9Bii/)… mi s-a părut o carte bună, poate nu chiar genială, dar bună, interesantă, unică prin subiectul abordat. Din ceea ce spui despre prezenta carte, cam pare, vorba românului „aceeași mărie, cu altă pălărie”, subiectul actualului roman fiind constituentul continuității scrierii autorului…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s