Elogiu mamei vitrege – Mario Vargas Llosa

Judecand dupa acest volum, Llosa este un scriitor fantastic, stilul lui pur si simplu te prinde in mrejele si parca nu iti mai da voie sa lasi cartea din mana pana nu o termini, chiar daca subiectul te cam pune pe ganduri. Volumul de fata si prima mea tentativa a mea cu Llosa (stiu, rusinica din partea mea dar pana la acest volum nu am avut ocazia de a citi ceva scris de acest autor nobelizat) este unul care, dupa titlu iti va da impresia ca este o oda adresata mamei. Cel putin eu am avut impresia ca voi citi un roman de dragoste pura materna si boy, was I deeply wrong! E un roman erotic cu tente de pedofilie (asta ca sa o spun cat mai elegant).

Citindu-o, m-am indepartat putin de realitatea relatiei clasice intre mama si fiu si am fost cel putin uimita de subiectul cartii pe masura ce intriga isi depana itele. De la inceput, dupa ce intra in scena fiul in persoana lui Fonchito, se pare ca avem in fata ochilor versiunea de sex masculin a personajului lui NabokovLolita. Numarul personajelor din carte este foarte limitat: don Rigoberto, dona Lucrecia si micul Fonchito si poate datorita acestui fapt romanul este unul intens si foarte puternic senzorial. Povestea din acest roman este a unui sot inselat de a doua nevasta chiar cu fiul sau – micul Alfonso. Acest baietel se afla inainte de varsta adolescentei, dar are anumite inclinatii cel putin bizare din punctul meu de vedere pentru mama sa vitrega. Fonchito este mai curand un diavol deghizat intr-un amoras sau un paj cu chip de inger. Desigur ca acestea legatura dintre ei doi (la inceput dona Lucrecia se opune) este complet bolnavicioasa si nelalocul ei, dar stilul lui Llosa te prinde astfel incat sa nu mai lasi cartea din mana pentru a vedea care este dezonodamantul acestei legaturi.

Mi-au placut pasajele mitologice ambigue si visele care se amesteca intr-o armonie perfecta cu personajele din carte incat la un moment dat nu mai eram sigura care parte este vis si care este realitatea pura. Mi-a placut stilul de a scrie al lui Llosa, dar cred ca Elogiu mamei vitrege este o carte putin bizara din punctul meu de vedere. Cu toate acestea cred ca este o carte care merita citita pentru ca este diferita .

Advertisements

7 responses to “Elogiu mamei vitrege – Mario Vargas Llosa

  1. Si mie mi-a placut mult cartea aceasta. Mi s-a parut o carte foarte senzuala in ciuda subiectului. Am si acum in minte ritualurile de curatenie ale tatalui…nu stiu de ce, mi-au ramas intiparite. 🙂
    S-ar putea sa iti placa si Caietele lui don Rigoberto care este un fel de continuare la acest roman.

  2. Am citit aceasta carte de curand, iti impartasesc opiniile.Exista si o continuare-Caietele lui don Rigoberto, mult mai interesanta ca si compozitie.

    • Ana, Diana va multumesc de recomandare. Urmatoarea mea carte pe lista din cele scrise de Llosa este Ratacirile fetei nesabuite pe care o detin in biblioteca.

  3. Pingback: ALTE CARTI-da « Mariloco's Blog

  4. Pingback: Pe un blog, pe doua bloguri, pe mai multe… | Blog de Carte - Serial Readers

  5. De Mario Vargas Llosa am citit si mi-a placut “Ratacirile fetei nesabuite”. O recomand.

    • MD, iti multumesc si tie de recomandare. Pe undeva prin toamna probabil o voi citi si eu ca imi e mila sa o las in biblioteca sa se puna praful pe ea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s