Culoarea – Rose Tremain

Se pare ca iar am ramas in urma cu povestitul despre cartile pe care le-am citit in ultimul timp. Da, printre picaturi, seara, inainte de culcare mai reusesc sa mai citesc cate un capitol din ce imi pica la indemana. Din pacate la serviciu nu mai apuc sa fac asta cum era la celalalt job… Dar sa revin la lecturile mele. Penultima carte pe care am terminat-o de citit acum vreo 2-3 saptamani este Culoarea de Rose Tremain primita de la Cristina si Ancutza carora vreau sa le multumesc inca o data.

Aceasta carte este o saga a cautarii imposibilului, a incercarii de a gasi fericirea in ceva trecator si imposibil (fie ca e aur, fie ca e in mutatul pe un alt continent) intr-un mediu aspru si ostil.

Pe undeva prin anul 1860, Joseph si Harriet Blackstone, proaspat casatoriti (dar fiecare din motive diferite, dar pentru niciunul dintre ei dragostea nefiind fundatia) , emigreaza din Anglia in Noua Zeelanda, impreuna cu mama lui Joseph, Lilian. Joseph face aceasta alegere prin prisma unui secret din trecutul sau, iar Harriet pentru a incerca sa se autodescopere si in speranta sa devina o femeie independenta. Dupa ce construiesc o casa din chirpici pe un loc destul de prost ales de Joseph, toate planurile lor se schimba o data cu  momentul in care Joseph descopera aur in parau si devine obsedat de culoare. Telul lui suprem devine de a avea in stapanire cat mai multa culoare si astfel le lasa pe cele doua femei, pornind peste Alpi in cautarea bogatiei mult ravnite de atatia altii.

In prima instanta mi-a placut felul in care a fost scris romanul si subiectul sau, mai ales ca nu aveam habar despre fenomenul istoric al migrarii dupa aur – gold rush. Treptat cartea a inceput sa devina sumbra, deprimanta si triviala ( imi vin in minte scenele gen Brokeback Mountain dintre Joseph si Will) si nu am reusit sa ma atasez de niciunul dintre personaje. Mi-ar fi placut ca personajele sa fie mai apropiate unele de altele, nu atat de diferite din punct de vedere intelectual si emotional. Pe Joseph l-am etichetat din prima drept un badaran necioplit. Dar Harriet, cea care a fost stalpul familiei dupa plecarea badaranului in cautarea potcoavei de aur in carul cu fan? Ce ai avut Rose cu Harriet de nu ai putut sa ii lasi un final fericit cu Pao Yi,  singurul personaj din roman cu care era pe aceeasi lungime de unda?

Advertisements

4 responses to “Culoarea – Rose Tremain

  1. Am citit şi eu Rose Tremain – Muzică şi tăcere şi mi-a plăcut foarte mult, a fost o surpriză tare plăcută. Între timp, mi-am mai luat Drumul spre casă, dar n-am apucat să o citesc…
    Din câte-mi dau seama din ce-ai scris despre Culoarea, pe care n-am citit-o, cred că Muzică şi tăcere ţi-ar plăcea mai mult, e mai “elegantă”, finuţă şi subtilă 🙂

    • Rontziki, imi place stilul lui Rose Tremain, dar totusi nu prea am inteles de ce a ales ca personajele din Culoarea sa se comporte astfel. Sincera sa fiu a fost putin sadica.
      In alta ordine de idei, iti multumesc pentru recomandare. Voi trece Muzica si tacere pe lista de carti de cumparat 🙂

  2. Pingback: Cărţi pentru această vară | Mihaela Anghel

  3. Pingback: Carti de la A la Z | Jurnal de buzunar

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s