Castelul printesei de caramel – Eduard Tone

Nu sunt o mare fana a literaturii romane contemporane: recunosc cu mana pe inima ca nu imi place Cartarescu de nici o culoare si nici Liiceanu. Dar pentru ca si scriitorilor romani trebuie sa le acord o sansa, am cumparat cu prima ocazie romanul de debut al lui Eduard Tone – Castelul printesei de caramel. Ce titlul minunat, nu? Pe mine una titlul plus micul rezumat / spoiler de pe coperta a patra m-au convins ca voi avea parte de o poveste moderna de basm adaptata in Parisul zilelor noastre. Nu acelasi lucru as putea spune si despre coperta, care mi se pare ca se potriveste precum nuca in perete, exceptandu-l pe melcul Rudolf, un personaj deosebit de important in roman. Dar fiecare scriitor isi asuma alegerea facuta, asa ca daca sunteti curiosi puteti citi intreaga poveste aici.

Romanul ne poarta in calatoria fantastica a lui Alex (un tanar aparent plictisit de viata) printr-un Paris magic, in cautarea vecinei de palier –  Svetlana, studenta la teatru si la horticultura-  de care s-a indragostit iremediabil desi singurele cuvinte pe care i le-a adresat vreodata au fost doar trei: “Ai jucat minunat!”. Un pitic pe nume Longjack (ironic, asa-i?) ii aduce intr-o buna zi lui Alex un mesaj din partea Svetlanei, asadar punctul de plecare catre calatoria magica in Paris. Aici va intalni tot felul de personaje desprinse parca din paginile unor carti de basm: ghicitorul in chelii (cica sunt trei tipuri de chelii in care se poate ghici), grupul de punkeri, gemenii fotografi din Disneyland, Sancho Panza si fiica sa Izabela, chelnerita la barul Don Quijote, peruchierul ticalos Buonaventura  si, mai presus de toti, melcul Rudolf, “cheia” tuturor intamplarilor magice.

” Svetlana este o printesa de caramel pentru ca asa o vad eu. Daca ar fi sa ii ofer un regat, i-as da regatul de caramel si as ruga-o sa inventeze o piesa de teatru in care ea, regina, protagonista rolului principal, sa se indragosteasca de singurul print care stie sa-i topeasca inima si care castiga toate razboaiele lumii numai pentru ca in regatul ei sa curga rauri intregi de caramel.”

Castelul printesei de caramel mi s-a parut o lectura reconfortanta, taman potrivita pentru cei care vor sa fie invaluiti de lumea magica a basmului.