Category Archives: Ceaiuri

Iron Buddha – Tie Guan Yin

Alte nume: Tie Kuan Yin, Anxi Tie Guan Yin, Iron Goddess of Mercy

De cand am gustat prima oara un oolong am tot incercat diferite sortimente care mai de care mai diverse.  Ba mai ieftine, ba mai scumpe, ba mi-au placut, ba parca nu prea m-au incantat. Ce-i drept, cam toate pe care le-am incercat mi-au lasat o impresie placuta, ceea ce e cazul si acum cu Iron Buddha, un oolong primit de la  Cosmin prin intermediul Companiei Ceaiului si distribuit de Canton Tea UK.

Pana in momentul in care m-am apucat de scris acest review am realizat 3 infuzii dintr-o singura lingurita de ceai, lingurita care veti observa ca se va “expanda” miraculos in frunzulite intregi de ceai, iar gustul ceaiului va deveni din ce in ce mai puternic incepand cu a doua infuzie.

Detalii despre cum arata ceaiul, nu va voi da, observati si singuri din fotografii. Oolongul provine din Provincia Fujian, recoltat in toamna anului 2010.

Infuzia in sine este una foarte placuta, atat ca aroma cat si ca gust. Este un ceai “dulce”, cu tente florale si un aftertaste lung si catifelat-dulceag. Fiindca eu si vara beau mult ceai zilnic, nu am folosit 2 lingurite la 200ml asa cum se specifica si pe saitul Compania Ceaiului , ci am pus doar 1 jumatate – dar sincer nu s-a prea vazut mare diferenta, a fost la fel de minunat.

Alte detalii gasiti pe saitul indicat cat si pe cel al celor de la Canton Tea (precum pret, detalii de livrare, etc.). Eu sincer va recomand din suflet sa incercati un astfel de oolong, dar asta oarecum dupa ce ati incercat alte ceaiuri de acest gen. La mine v-am spus ca a fost dupa multe tipuri de oolong (ba chiar si dupa oolonguri cu acelasi nume cumparat de la alti distribuitori).

    

  

Sortimente de ceai: Milk Oolong – CTS Corner

Pana sa o aud pe Mihaela pomenind si laudand atat de tare acest tip de ceai, nu cred sa fi aflat de oolong. Nici nu stiam in ce categorie sa incadrez acest ceai: aveam impresia ca este o combinatie bizara intre ceai verde, alb si negru. Desigur ca ma inselam. Conform wikipedia ceaiul oolong este numit si Wulong sau ceai bleu-verde. Este un ceai semi-fermentat, foarte parfumat, mult mai dulce si cu un continut de teina mai scazut fata de ceaiul verde.

Sortimentul de fata – Milk Oolong- se spune ca ar fi de cea mai buna calitate si provine din zona Fujian. Frunzele de ceai sunt aromatizate cu ajutorul unei metode mai speciale din Taiwan. Care este metoda nu v-as putea spune. Sigura informatie care cred ca va intereseaza este de ce se cheama Milk. Ei bine pentru ca mirosul sau este exact precum cel al unui ceai servit cu lapte.

Nu aveam asteptari prea mari de la el, eu fiind destul de reticenta in ceea ce priveste lucrurile noi sau putin bizare pentru creierasul meu. Bineinteles ca mi-a placut acest ceai. Mi-a placut chiar tare mult si probabil o sa il reachizitionez.

Pentru a-l pregati am turnat 300ml de apa la temperatura de 90 de garde (pentru 2 boluri micute) in ceainic. Am adaugat aproape 2 lingurite de ceai si am lasat la infuzat 5 minute. Am obtinut o bautura de culoare aramie foarte frumoasa cu un miros destul de puternic. Am fost sedusa de un miros laptos destul de puternic. Va marturisesc ca nu obisnuiesc sa imi beau ceaiul mai niciodata (nici macar pe cel negru) combinandu-l cu lapte, dar acest ceai m-a dat pe spate. Chiar am fost cucerita de el si ma bucur tare mult ca m-am lasat convinsa de miros sa il achizitionez. Gustul lui este destul de dulceag si nu a fost necesar sa il indulcesc deloc. Asta e o premiera pentru mine! Mi s-a parut ca are chiar gust de lapte praf.

In poza alaturata puteti vedea bobitele acelea mici de ceai cum s-au transformat dupa infuzare. Initial nu stiam ca se poate infuza de mai multe ori, dar astazi fetele de la CTS Corner mi-au spus ca poate fi folosit pana la 5 ori. Pentru asta bineinteles ca va trebui sa marim progresiv timpul de infuzare si temperatura apei.

Pretul pentru 10g a fost de aproximativ 3 lei. Aici puteti citi si parerea Mihaelei despre acest ceai. Bineinteles ca astazi am avut drum prin Felicia si mi-am achizitionat inca un oolong Ti Kuan Yin si un ceai negru 1001 Nights. Urmeaza prezentarile fie aici, fie pe tea.mug.ro.

Sortimente de ceai: Lapacho – Sweetwood

Unul dintre sortimentele de ceai comandate de la Sweetwood a fost Lapacho. Imi doream de mult timp sa incerc sortimentul acesta de ceai, mai ales dupa ce l-am vazut pe site-ul lor. Bine, marturisesc si faptul ca unul dintre criteriile de selectie a fost pretul sau mic.

Dar sa va spun totusi mai multe despre Lapacho. Sa nu va inchipuiti ca este facut dintr-o coaja de copac de la marginea oricarui drum (cel putin asa ii place prietenului meu sa ma tachineze). Lapacho provine din scoarta copacului Tecoma-Lapacho, un arbore din padurile tropicale si sub-tropicale. Nu va speriati, nu se taie tot copacul pentru ca noi sa ne bucuram de ceai. Doar scoarta rosie din exterior este folosita in procesul de productie.

Felul in care se prepara acest ceai este putin diferit fata de infuziile obisnuite. Se adauga 2 lingurite de ceai la 500ml de apa rece. Se lasa apa sa fiarba 5 minute si apoi se toarna in ceainic si se lasa la infuzat 20 de minute. Desigur ca puteti sa infuzati ceaiul exact cum procedati si cu pliculetele. Eu am incercat in ambele feluri, dar bineinteles ca am fost mult mai multumita de gustul obtinut dupa ce am fiert coaja.

Veti obtine o bautura de culoarea chihlimbarului, nu foarte parfumata. Prima data simti o aroma dulceaga si vanilata. Apoi observi usoare note lemnoase de caramel. Mi-a adus putin aminte de aroma de rooibos, dar mi-a placut mult mai mult decat acel ceai. Oricum este mult mai delicios din punctul meu de vedere datorita acelei note vanilate si putin migdalate.

Lapacho are numeroase beneficii, foarte multe magazine naturiste promovandu-l drept un ceai bun la toate. Asta a fost si unul dintre motivele pe care mi-am dorit sa il incerc. In primul rand, ca purtatoar de aparat dentar, imi apar diverse afte bucale din cauza metalului. Se spune ca acest ceai ar preveni si trata aparitia lor. Sper sa imi fie un aliat de nadejde. Pentru ca Lapacho contine ß-lapachone si lapachol este considerat drept anticancerigen. Medicii nu il recomanda totusi in tratamentul cancerului. Este un foarte bun reglator al imunitatii si te ajuta in lupta cu racelile de sezon sau cu astenia de primavara. Pe langa toate astea ajuta la detoxifierea organismului.

Exista totusi o contraidicatie: persoanele care iau medicamente anticoagulante, trebuie sa consume acest ceai cu precautie sau doar cu acordul medicului.

Pretul lui este de 7 lei pentru o punga de 100 de grame, iar cel de la Sweetwood il gasiti de cumparat aici. L-am zarit si la CTS Corner, dar nu v-as putea spune pretul lui.

Mai multe informatii despre lapacho puteti citi si pe blogul Simonei – Tot mai raw

Sortimente de ceai: Hula Hopp – Casa de ceai

V-am mai povestit aici ca am descoperit ca imi place foarte mult ceaiul mate. Asa ca in cea mai recenta vizita la Carturesti nu m-am putut abtine si mi-am achizitionat un pliculet de 50g din sortimentul Hula Hopp fara sa mai astept mostra de la Mihaela.

Daca nu ati mai incercat niciodata mate pana acum, va sugerez sa incepeti cu acesta pentru ca nu are aroma aceea tipica amaruie si ierboasa a unui mate clasic. Gustul original al mate-ului este completat de aroma dulceaga data de bananele din zahar. In cazul in care nu stiati, mate este originar din America de Sud si mai este supernumit si aurul verde.

Ceaiul Hula Hopp este incadrat in categoria infuzie de plante pentru cunoscatori si contine: mate, banane din zahar, fulgi de cocos, lemn de santal, flori de nalba albastra, aroma. Felul in care se infuzeaza este unul foarte simplu: se aduce apa la temperatura de fierbere, se adauga 1,5 lingurite de ceai pentru 250ml si se lasa la infuzat 3-5 minute. Se serveste cu zahar brun, asta daca doriti sa il indulciti. Eu sincera sa fiu am simtit putin nevoia de zahar.

Veti obtine o bautura galbuie cu un miros puternic de mate, dar cu un gust mai pregnant de banane din punctul meu de vedere. Pe masura ce se raceste ceaiul incepe sa isi shimbe putin culoarea, devenind verzui.  Initial imi faceam griji vazand pe plic ca ar contine cocos, dar din fericire nu am avut parte de surprize neplacute. Asa ca, daca aveti probleme ca si mine cu cocosul in ceai, nu va faceti probleme pentru ca nu ii veti simtit deloc aroma. Mi s-a parut un ceai foarte suav si placut la gust si, chiar daca l-am baut seara, nu mi s-a parut sa aiba un efect energizant si am putut dormi fara probleme. Chiar ii spuneam Mihaelei ca m-a molesit putin.

Ce mi s-a parut tare simpatic a fost ca acele mici banane de zahar pot fi rontaite. Au un gust de banane bineinteles si sunt foarte dulci. Va invit sa cititi si parerea Mihaelei despre acest ceai.

Il gasiti de cumparat in librariile Carturesti la pretul de 8,9 lei punguta de 50g sau aici. Daca nu va doriti o punga intreaga am inteles ca se regaseste si in meniul ceainariei din librarie, asa ca il puteti savura in timp ce va delectati cu o carte.

Sortimente de ceai: Wild Cherry – Swetwood

Cu ceva timp in urma am castigat un concurs sponsorizat de importatorul de ceaiuri Sweetwood. Pe langa Wild Cherry am mai primit un sortiment intitulat Wild Blend pe care inca nu l-am incercat din varii motive. Dar nu scapa el de o degustare. Am tot amanat sa va povestesc despre acest ceai din cauza ca timpul nu este prietenul meu in ultimul timp.

Fiind un ceai de fructe (febletea mea) nu avea cum sa nu imi placa si sa imi incante simturile. Asadar acest ceiut foarte parfumat, dar si foarte concentrat contine urmatoarele ingrediente: bucati de mere, flori de hibiscus, macese, cirese acrisoare congelate, coacaze, arome.

Timpul de infuzare indicat este de 10-12 minute, dar daca il veti lasa 15 minute in ceainic va garantez ca se va face si mai concentrat. La un litru de apa merg adaugate 4-5 lingurite cu varf de ceai. Eu am pus pentru 400ml cam 2 lingurite si ceaiul mi-a iesit foarte concentrat si foarte aromat.

Dupa cum va spuneam si mai sus, bautura pe care am obtinut-o are o culoare rosietica foarte frumoasa, precum un vin rose. Gustul predominant din punctul meu de vedere este unul acrisor- amarui, dar foarte delicios. Ceea ce pe punguta scrie ca ar fi cirese acrisoare eu totusi cred ca sunt bobite de soc. Spun asta pentru ca le-am degustat dupa infuzie si numai cirese nu sunt. In orice caz este un ceai care merita incercat pentru parfumul si savoarea sa deosebita.  Cu siguranta este in topul meu intre ceaiurile de fructe.

Mi se pare ca datorita gustului sau acrisor iti da si pofta de mancare. Eu l-am baut neindulcit si a fost excelent. Piticul meu de pe creieras nu si-a cerut de data asta tributul de zahar. Din punctul meu de vedere merita incercat si ma gandesc, dupa ce voi termina plicul meu de 100g, sa il reachizitionez.

Sper sa nu il termin pana la vara pentru a incerca si un ice-tea. Datorita aromei sale acrisoare cred ca va fi o bautura minunata pe canicula, alaturi de cateva cuburi de gheata.

Il gasiti de cumparat aici la pretul de 12 lei. Am uitat sa mentionez faptul ca acea canita dragalasa din poza mi-a fost daruita tot prin amabilitatea celor de la Sweetwood. Ce mi-a mai placut este ca 3-4 zile dupa ce l-am pus in bucatarie, mi-a parfumat toata camera si nu am mai avut nevoie de odorizant de camera.

Sortimente de ceai: Orange – CTS Corner

Pana sa achizitionez acest sortiment de ceai de la CTS Corner nu am avut ocazia de a degusta ceai alb, nici macar din cel la pliculete. Mai mult l-am luat din curiozitate decat pentru beneficiile pe care se spune ca le are.

Pentru curiosi, ceaiul alb este recomandat celor carora le place ceaiul verde. Practic ceaiul alb este realizat din aceleasi plante si are cam acelasi procedeu de fabricare, doar ca are in componenta bobocii si mugurii sau frunzele foarte tinere. Este cel mai sanatos dintre toate variantele de ceaiuri, frunzele de ceai nefiind procesate, nutrientii si antioxidatii nesuferind niciun fel de modificari. Acest tip de ceai nu este fermentat, ci uscat sub aerul proaspat. Pe langa faptul ca detine de trei ori mai multi antioxidanti decat ceaiul verde (e bun pentru imbunatatirea aspectului parului, unghiilor si al pielii) contine mult mai putina cofeina decat ceaiul verde sau cel negru. Asadar il putem bea si seara pentru ca nu vom avea probleme cu somnul.

Acest sortiment pe care mi l-am achizitionat eu contine urmatoarele: ceai alb, coji de portocala (suc concentrat de portocala, amidon de porumb, faina de porumb- what?!), bucati de portocale (suc concentrat de portocale, celule de portocale), flori mullein, aroma. Se mai precizeaza pe pachetel ca are gust de portocale. Oh, really? 🙂

Procedeul de infuzare nu este foarte complicat. Infuzia se realizeaza cu apa la temperatura de 70-80°C, timp de 2-3 minute. Citind sfaturile Ancai, am zis ca este mai bine sa folosesc apa plata pentru a nu modifica gustul ceaiului.

Bautura obtinuta are o culoare galbuie pala nu foarte atractiva, cel putin din punctul meu de vedere. Parfumul predominant este desigur cel de portocale, dar este foarte discret. Sa nu va ganditi ca e precum al celor de fructe.

Gustul in schimb este o idee mai dulceag decat cel al ceaiului verde, dar la final parca iti ramane o tenta usor amaruie si aspra. Pentru ca nu am termeni de comparatie, ma gandesc ca poate asa sunt toate ceaiurile albe. Am incercat sa il beau neindulcit, dar sincera sa fiu nu am putut pentru ca mi s-a parut usor inecacios. Am preferat sa il indulcesc cu o lingurita de zahar pentru ca folosind mierea poate i-as fi schimbat gustul prea tare.

Pretul este foarte convenabil daca stam sa ne gandim cate beneficii ne ofera si ca este totusi cel mai sanatos tip de ceai dintre toate. Pe 20g am platit 4 lei. Imi pare bine ca mi-am luat o cantitate mai mica, pentru ca nu prea am fost atat de impresionata de el, oricate beneficii ar avea. Nu spun ca este un ceai rau sau ca nu il recomand, ci doar ca nu este pe gustul meu inca. Probabil trebuie sa il mai incerc de cateva ori pana sa ma declar multumita de el.

Sortimente de ceai: Mate & Maracuja – Princess Java

Pana sa fi citit cartea lui Isabel Allende – Ines a sufletului meu nu am auzit vorbindu-se de ceaiul mate sau yerba mate si nici de felul in care se prepara. Sper sa nu va suparati pe mine, dar o sa va povestesc putin despre el.

Este originar din America de Sud si mai este supernumit si aurul verde.  Mate nu se consuma in stilul clasic din ceasca, ci dintr-un vas numit “mate”, (s-ar traduce prin cana) din care bautura se amesteca si se bea cu un pai de argint numit “bombilla”. Cum ceaiul japonez are o traditie, asa si mate are un adevarat ritual in locurile de bastina. Cel care serveste ceaiul se numeste “”cebador””. El bea primul din infuzia preparata, apoi umple cu apa vasul din care a baut el si in care sunt deja frunze de mate si il transmite urmatorului. Vasul din care se bea ceaiul trece pe rand pe la fiecare, pana cand ceaiul devine “”spalat””, adica si-a pierdut toate substantele aromate si culoarea. De regula, se mai poate turna apa peste frunzele de mate de 10-15 ori, deoarece frunzele isi pastreaza mult timp aroma. Puteti citi mai multe despre mate aici. Are un efect tonic si energizant si poate inlocui cu succes cafeaua si chiar poate fi baut si seara fara probleme.

Chiar nu puteam sa tin pentru mine toate informatiile pretioase aflate despre mate! Dar sa trecem la impresiile despre acest ceai. Cel de la Princess Java este primul tip de ceai mate pe care il beau.

Contine urmatoarele ingrediente: ceai paraguayan mate, extract de lamaie, aromatizator identic celui natural de maracuja. Sigur nu este cel mai natural si veritabil dintre toate, dar am ramas placut impresionata de el.

Se prepara extrem de usor: se adauga peste un plic 200-250ml apa fierbinte si se lasa la infuzat 5- 7 minute. Se serveste simplu, sau insotit de prajituri, cu zahar sau miere de albine, cu un strop de lapte sau o felie de lamaie. Atentie insa ca mierea ii schimba aroma. Eu am ales sa il indulcesc cu o lingurita de zahar si a fost mai mult decat suficient.

Am obtinut o bautura de o culoare foarte placuta si cu un miros exceptional. Banuiesc faptul ca predominant este gustul de maracuja, dar nu m-as putea pronunta pentru ca inca nu am avut ocazia sa il degust pana acum. Aroma este dulceaga, foarte putin amaruie.

Oricum nu ma asteptam sa imi placa atat de mult! Chiar am observat ca este intr-adevar energizat pentru ca dupa ce il beau, de regula dimineata, imi ofera o senzatie de bine si de voiosie. Un fel de sugar rush. Ma bucura extrem de tare faptul ca l-am descoperit. Astept cu nerabdare un sortiment de mate pur comandat pe net acum 3 saptamani care din pacate nu imi mai ajunge  😦 Tare as vrea sa le incerc.

Eu mi-am luat acest sortiment plus un mate simplu tot de la Princess Java si am dat pe ambele 4,5 lei (era promotie). Probabil in Iasi costa undeva la 5 lei o cutie cu 25 de pliculete. L-am vazut in magazinele naturiste, dar eu mi l-am luat dintr-un supermarket din Botosani.