Category Archives: Filme

Top 5+5 filme de Oscar

Am zarit zilele acestea pe mai multe bloguri pasata aceasta leapsa, cel putin la Adina si Josephine. Nu am fost nominalizata sa o prestez, dar ma bag si eu ca musca in oala cu lapte just for the fun of it.Nu prea inteleg de ce e 5+5 si nu direct 10 filme de Oscar aflate in topul preferintelor, dar iata lista mea in ordine descrescatoare. Mentionez ca am ales doar filmele castigatoare la categia Best Picture.

10. Gone With the Wind (1939) – fara niciun fel de prezentare. Cred ca a fost printre primele filme vazute de mine cand eram mai mica si mi-a ramas intiparit in memorie.

9. Around the World in 80 Days (1956) -una dintre cele mai frumoase adaptari cinematografice ale cartii lui Jules Verne.

8. Out of Africa (1985)- pentru ca o ador pe Meryl Streep in orice rol ar interpreta. Iar chimia dintre ea si Robert Redford mi s-a parut fara cuvinte.

7. The Sound of Music (1965) desi musical-urile nu sunt una dintre febletele mele (mi se pare deosebit de plictisitoare lalaiala), filmul asta m-a fermecat prin poveste si mai ales printr-o interpretare magnifica.

6. American Beauty (1999) – un film plin de simbolism.

5. My Fair Lady (1964) – am adorat-o pe Audrey Hepburn il rolul Elizei. Mi s-a parut cel putin sclipitoare! Un film care combina intr-o armonie desavarsita drama cu musical-ul, comedia si dragostea.

4. Slumdog Millionaire (2008) m-a impresionat modul in care Danny Boyle a reusit sa creeze un melanj placut intre povestea trista si coloana sonora extrem de bine mulata pe cadrele minunat prinse si asamblate,incat sa te faca sa iti amintesti peste ani de film.

3. Forrest Gump (1994) cred ca este suficient sa imi justific alegerea prin citatul: “Life was like a box of chocolates. You never know what you’re gonna get.”

2. A Beautiful Mind (2001) – un film exceptional, despre un om exceptional, care este interpretat de un actor fenomenal…

1. Gladiator (2000) – Mi-a fost tare greu sa departajez filmele de pe 1 si 2. Cred ca l-am vazut de vreo 3 ori pana acum, dar l-as revedea mereu cu aceeasi placere. O devarata capodopera din punctul meu de vedere, iar Russel Crowe – no comment. Iar coloana sonora (Hans Zimmer si Lisa Gerrard) absolut divina!

Advertisements

Goodbye Again

Comentariul lasat de Rontziki la articolul in care am scris despre cartea Va place Brahms? m-a facut sa caut filmul Goodbye Again si sa il vizionez pentru a face o comparatie intre cele doua. Va marturisesc de la inceput ca nu sunt o mare fana a filmelor alb- negru (nu as putea spune prea bine de ce, probabil e o chestiune de gusturi), dar filmul asta (bine, si inca vreo doua vizionate anterior) m-a facut sa imi schimb un pic parerea despre ele. Desigur, in continuare nu ma voi putea uita la vreun film alb-negru in care joaca Charlie Chaplin (o sa imi ridic lumea in cap, dar trebuie sa fiu sincera si sa imi expun parerea pana la capat):  mi se pare un actor inexpresiv si are un acel ceva care ma scoate din sarite.

Am divagat prea mult totusi de la subiect. Nu va mai povestesc inca o data despre subiectul romanului din care e inspirat, pentru ca respecta extrem de bine cartea. Diferentele care mi-au frapat putin au fost schimbarea numelui tanarului Simon in Philippe si casatoria Paulei cu Roger la final, desigur cu acelasi deznodamant. Filmul pastreaza bineinteles aceeasi nota de masochism precum in carte.

Filmul nu doar ca a respectat cartea, dar mi s-a parut si mult mai expresiv, mai magnetic. Tot farmecul cred ca a constant in interpretarea lui Ingrid Bergman (clasica si incredibil de frumoasa) si a lui Yves Montand (sarmant si voit inexpresiv). As fi vazut totusi pe altcineva in rolul lui Philippe (Simon in carte) pentru ca Anthony Perkins mi s-a parut cam opac si putin fals: in scena cu intrerupatorul (daca nu as fi citit cartea) m-as fi gandit ca vrea sa o omoare pe Paula, nu sa o seduca. Cred ca de aceea rolul din Pshycho i s-a potrivit atat de bine ūüôā

Un clasic minunat de trist!

Amalgam de filme 3

Din seria filmelor pe care le-am vazut in ultima saptamana (da, sederea la ai mei m-a determinat sa ma uit mai mult la TV), va prezint cateva care mi-au placut mai mult sau mai putin.

Le Gendarme en balade (1970)– Nu stiu daca exista cineva care sa spuna ca Louis de Funes nu este unul dintre cei mai amuzati actori ai tuturor timpurilor. Pentru mine una este cu siguranta pe locul intai. Filmele facute de francezi au acel je ne sais quoi care ma fac sa le indragesc extrem de mult. Fimul de fata, din seria celor cu jandarmii nu face exceptie de la regula. Este o comedie delicioasa care m-a facut sa rad cu gura pana la urechi datorita comicului de situatie si a intrepretarii fara cusur.

The Rusia House (1990)– cred ca este primul film in care joaca Sean Connery care nu mi-a placut. Desi intrepretarea lui si a lui Michelle Pfeiffer au fost decente, scenariul a lasat de dorit. Un fost editor britanic este contactat de serviciile secrete deoarece o rusoaica pe nume Katya dorea sa-i inmaneze un manuscris, care continea secrete militare ale Rusiei. Acest editor va fi folosit pentru a se afla veridicitatea insemnarilor.

A Good Woman (2004)– bazat pe clasica piesa de teatru scrisa de Oscar Wilde Lady Windermere’s Fan, filmul ne duce undeva pe la inceputul anilor ’30 (cat mi-ar fi placut sa traiesc in acea perioada) pe riviera italiana, mai precis in Amalfi. Este genul acela de drama romantica care iti va placea pe moment, dar pe care o vei fi uitat imediat dupa. Desi mi-a placut tare mult de Helen Hunt pentru ca se mula destul de bine in pielea personajului (o seducatoare cu o reputatie indoilenica), parca nu se integra atat de bine anilor ’30.

The Fountain (2004)– si am pastrat the best for last. Un film care ma face sa plang de fiecare data dupa ce il urmaresc, care imi face pielea buburuze si mereu ii descopar noi semnificatii. Poate prima oara cand il vezi nu intelegi chiar totul. Oricum este un film unic care merita vazut iar si iar. Este psihedelic, cosmic, mistic, romantic, dar foarte trist. Viata nu se materializeaza cel mai bine in ceva (in cazul acesta gasirea Fantanii Vietii) , ci in cineva (dragostea nemuritoare, atemporala). Oricine va cauta sursa vietii intr-un obiect, fie el unul fantastic si mistic, va esua in final. Coloana sonora reliazata de Clint Mansell este impresionanta si face ca scenele dramatice sa fie si mai patrunzatoare.

Leapsa din filme

Cristina ma provoaca la o leapsa foarte interesanta dar in acelasi timp o idee si time consuming. Ideea este sa postez replicile cele mai inteligente sau cele care m-au impresionat cel mai tare in filmele mele preferate. De-a lungul timpului am vazut foarte multe filme care mi-au ramas in suflet, asa ca imi va fi putin dificil sa aleg doar cinci.

A BEAUTIFUL MIND nu putea sa lipseasca din topul filmelor mele preferate. Consider ca pe langa Gladiator, asta este filmul in care Russell Crowe isi arata adevaratul potential artistic.

Nash: What truly is logic? Who decides reason? My quest has taken me to the physical, the metaphysical, the delusional, and back. I have made the most important discovery of my career – the most important discovery of my life. It is only in the mysterious equations of love that any logic or reason can be found. I am only here tonight because of you
[looking at and speaking to Alicia]
Nash: You are the only reason I am. You are all my reasons. Thank you.

MAR ADENTRO (pentru ca ador filmele triste ).

Joaqu√≠n: There’s only one thing worse than having your son die on you… him wanting to.

Gené: Why dying?

Ram√≥n Sampedro: Well, let’s see. I want to die because for me, living like this… is not worthy. I can understand if other tetraplegic could feel offended when I say life like this is not worthy. But I don’t judge anyone. Who am I to judge those that want to live? That’s why I ask not to be judged nor the person that helps me to die…

THE FOUNTAIN este bineinteles tot o drama dar care mi s-a lipit de suflet pentru ca este plina de simboluri, de iubire si de tristete care iti sfasie sufletul.

Izzi: Remember Moses Morales?
Tom Creo: Who?
Izzi: The Mayan guide I told you about.
Tom Creo: From your trip.
Izzi: Yeah. The last night I was with him, he told me about his father, who had died. Well Moses wouldn’t believe it.
Tom Creo: Izzi…
Izzi: [embraces Tom] No, no. Listen, listen. He said that if they dug his father’s body up, it would be gone. They planted a seed over his grave. The seed became a tree. Moses said his father became a part of that tree. He grew into the wood, into the bloom. And when a sparrow ate the tree’s fruit, his father flew with the birds. He said… death was his father’s road to awe. That’s what he called it. The road to awe. Now, I’ve been trying to write the last chapter and I haven’t been able to get that out of my head!
Tom Creo: Why are you telling me this?
Izzi: I’m not afraid anymore, Tommy.

THE GREEN MILE – un film foarte crud, dar in acelasi timp potrivit cu realitatea care ne inconjoara.

Arlen Bitterbuck: Do you believe that if a man repents enough for what he done wrong, than he’ll get to go back to the time that was happiest for him and live there forever? Could that be what heaven’s like?
Paul Edgecomb: I just about believe that very thing.
Arlen Bitterbuck: I had a young wife when I was eighteen. We spent the summer in the mountains, made love every night. After we would talk sometimes till the sun came up, and she’d lay there, bare breasted in the fire light… that was my best time.

Paul Edgecomb: On the day of my judgment, when I stand before God, and He asks me why did I kill one of his true miracles, what am I gonna say? That it was my job? My job?
John Coffey: You tell God the Father it was a kindness you done. I know you hurtin’ and worryin’, I can feel it on you, but you oughta quit on it now. Because I want it over and done. I do. I’m tired, boss. Tired of bein’ on the road, lonely as a sparrow in the rain. Tired of not ever having me a buddy to be with, or tell me where we’s coming from or going to, or why. Mostly I’m tired of people being ugly to each other. I’m tired of all the pain I feel and hear in the world everyday. There’s too much of it. It’s like pieces of glass in my head all the time. Can you understand?
Paul Edgecomb: Yes, John. I think I can.

LA VITA E BELLA – am salvat ce e mai bun pentru final. Cred ca de departe se incadreaza pe locul 1. Este un film remarcabil, exceptional! Un adevarat must see! O dragoste puternica poate transforma calatoria spre moarte intr-o joaca de copii.

Guido: I forgot to tell you.
Dora: Go ahead.
Guido: You can’t imagine how much I feel like making love to you. But I’ll never tell anyone, especially not you. They’d have to torture me to make me say it.
Dora: Say what?
Guido: That I want to make love to you – not just once, but over and over again! But I’ll never tell you that. I’d have to be crazy to tell you. I’d even make love to you now… right here for the rest of my life.

Giosu√© Orefice: “No Jews or Dogs Allowed.” Why do all the shops say, “No Jews Allowed”?
Guido: Oh, that. “Not Allowed” signs are the latest trend! The other day, I was in a shop with my friend the kangaroo, but their sign said, “No Kangaroos Allowed,” and I said to my friend, “Well, what can I do? They don’t allow kangaroos.”
Giosu√© Orefice: Why doesn’t our shop have a “Not Allowed” sign?
Guido: Well, tomorrow, we’ll put one up. We won’t let in anything we don’t like. What don’t you like?
Giosué Orefice: Spiders.
Guido: Good. I don’t like Visigoths. Tomorrow, we’ll get sign: “No Spiders or Visigoths Allowed.”

Leapsa merge mai departe spre oricine doreste, desi mi-ar placea tare mult sa ii aflu parerea Anei, a Mihaelei si a Mihaelei D.

The Romantics

Inca o data imi dovedesc mie ca sunt masochista. Citisem in prealabil recenzia nefavorabila a Cristinei pe baza acestui film, dar cum sunt Toma necredinciosul am decis sa il vizionez pana la urma cu orice risc. Desigur ca ii dau in totalitate dreptate Cristinei: este un film foarte prost si superficial din punctul meu de vedere.

Zece ani au trecut dupa ce au terminat facultatea sapte prieteni apropiati. Ei isi reunesc “fortele”pentru nunta a doi dintre ei – Tom (Josh Duhamel) si Lila (Anna Paquin). Problema majora este ca intre Lila (Li) si Laura sau Lo (Katie Holmes) exista un fel de rivaliate ca sa ii spunem asa. Desigur, nelipsitul triunghi amoros! Ele au impartit nu doar camera din caminul unde stateau in facultate, ci si prietenii, adica pe Tom. Dupa cum va asteptati, Tom inca mai are unele sentimente pentru Lo, asa ca atunci cand o revede si petrece noaptea de dinaintea nuntii cu ea incepe sa se confuzeze si sa aiba cold feet.

Daca la inceput parea o comedie romantica decenta, treptat m-a facut sa comentez in continuu despre nehotararea fraierului ala de Tom. O vrei pe Li, dupa o vrei pe Lo. De fapt tu vrei cu Lo dar accepti sa mai rabzi 12 ore si sa te casatoresti cu Li pentru ca asa se face. Si cata smiorcaiala in filmul asta! Nu am inteles si nici nu vreau sa inteleg replica aia geniala a lui Tom ca am avut o seara perfecta impreuna (cand era cu Lo) ca a doua zi statea pe ganduri if he can top that. Ah, si sfarsitul e penibil!!! Tin sa cred totusi ca ala a ramas impreuna cu Lo pentru ca in juramantul adresat lui Li se “lauda” ca nu mai are cuvinte. Orisicum un film penibil! Asadar don’t waste your money si mai bine il descarcati ilegal sau better off, nu il mai urmariti deloc. Si cireasa de pe tort, accentul ala al Annei Paquin. Ba era british, ba era southern.

Ah, si personajul lui Josh Duhamel cica a terminat facultatea summa cum laude. Sincera sa fiu actorul asta nu imi este deloc credibil intr-un astfel de rol!

The Runaways

Nici in momentul de fata nu prea imi dau bine seama daca mi-a placut sau nu filmul si daca merita recomandat sau nu.

In mare, povestea se centreaza asupra vietii si carierei muzicale a faimoasei cantarete de rock, Joan Jett si perioada cat a fost in formatia The Runaways. Mai pe scurt, inceputul carierei ei muzicale. Practic totul incepe in adolescenta lui Joan Jett (jucata de¬† Kristen Stewart) pe undeva pe la mijlocul anilor ’70, la felul in care este descoperita sau mai bine zis se face descoperita, cum se grupeaza toate cele cinci membre din formatia The Runaways, turneul lor prin State si Japonia, totul sfarsindu-se cu destramarea trupei din cauza solistei Cherie Currie (Dakota Fanning) si a problemelor acesteia cu drogurile si alcoolul.

De fapt nu as putea sa o condamn pe Cherie. Cum sa rezisti tentatiei  cand ai 15 ani si esti racolata intr-o trupa rock de fete, toate avand un background diferit? Pe langa asta mama te lasa cu un tata alcoolic, ea plecand cu un alt barbat in Indonezia, iar managerul trupei este un om josnic? Era evident ca trupa nu avea o durata de viata foarte lunga nu doar din pricina chestiunilor de mai sus, ci si pentru ca intr-un colectiv de fete mereu vor aparea rivalitati mai ales cand solista este propulsata prea mult in fata iar celelalte vor deveni geloase.

Daca stau sa ma gandesc acum mai bine cred ca mi-a placut filmul datorita jocului actoricesc al lui Kristen Stewart (spre marea mea uimire canta si bine) si al lui Dakota Fanning (nu stiam ca poate trece atat de usor de la drogata la senzuala) si mai ales a coloanei sonore.  Imposibil sa nu recunosti macar trei melodii pe parcursul filmului.  Mai pe scurt, daca va incanta povestile de genul rise-fall rock and roll band, vi-l recomand.

Amalgam de filme 2

Pentru ca in ultimul timp nu am scris despre foarte multe filme, m-am gandit ca ar fi utila o postare care sa le cuprinda pe cele pe care le-am vazut in ultima vreme.

You Will Meet a Tall Dark Stranger – chiar daca nu prea il agreez in mod deosebit pe Woody Allen din cauza sarcasmului si a ironie sale muscatoare care razbat din peliculele regizate de el, marturisesc ca acest film mi-a placut. Mi-a placut chiar tare mult. Are o distributie de exceptie si m-a bucurat tare mult sa il revad pe Anthony Hopkins intr-un rol atat de placut. Desi este catalogat drept o comedie romantica, daca sunteti in cautarea unui film cu happy -end si siropos, evitati-l va rog pe acesta. Este plin de cinism, dar totusi similar cu realitatea care ne inconjoara: speri si visezi ca vei obtine ceva, dar niciodata nu ti se spune cum anume. Nota 8/10

127 Hours – alegerea acestui film a fost influentata tare mult de afinitatea mea pentru minunatul de James Franco. Poate sunt putin subiectiva, dar cred James Franco a demonstrat in acest film ca este capabil nu doar de teen-movies sau de roluri mai usurele de tamp (loved him in Freaks and Geeks – e un serial minunat recomandat). Cu adevarat intens, filmul asta m-a facut sa traiesc la unison cele 5 zile petrecute in canion de Aron Ralston. Daca sunteti fani ai lui Bear Grylls (I know I am) nu trebuie sa ratati acest film. O adevarat lectie de viata! Sa nu mai spun de coloana sonora care mi-a placut enorm cum s-a contopit cu filmul! Nota 10/10.

Sammy’s Adventures– un adevarat festin pentru ochi. Foarte potrivit pentru cei mici pentru ca are mult substrat ecologic (poluarea apelor cu deseuri, electocasnice sau combustibilul vapoarelor etc) si niste imagini sub apa minunate. Pe mine una nu prea m-a incantat atat de tare desi sunt o sucker pentru animatii. Vazut in 3D poate, scenele subacvatice te-ar putea ajuta sa treci cu vederea povestea foarte simplista si nu foarte bine inchegata. Nota 7/10.

The Social Network– un film ok, dar cu nimic spectaculos. Poate daca eram fana FB mi-as fi shimbat parerea si m-ar fi dat pe spate. Mi s-a parut o realizare mediocra a unui subiect superficial. De fapt, nici nu stiu daca se putea face un film fabulos dintr-un subiect atat de lipsit de substanta. Oare maine se va face si despre Twitter sau Skype sau poate hi5 o adaptare pentru marele ecran? Ar fi tare interesant…. Nota 7/10 cu indulgenta (pentru ca mi-a placut cum au jucat Jesse Eisenberg si Andrew Garfield)

The Kids Are All Right– un film minunat despre familie si relatiile interumane. Desigur cei cu mintea in colturi si nedeschisi la nou, vor comenta asupra subiectului acestui film si a celor doua tipe lesbiene care din punctul meu de vedere formeaza un cuplu minunat in aceasta pelicula. ” Casatoria e grea, a naibii de grea. E ca un maraton”. Cu totii avem probleme in cuplu si in familie, indiferent ca suntem heterosexuali sau nu. O combinatie perfecta de umor si emotii. Iar interpretare actritelor principale a fost foarte reusita.¬† Nota mea 8/10.

Life As We Know It– de vazut impreuna cu familia intr-o seara de weekend. Asta pentru ca este deosebit de superficial si previzibil, dar ma asteptam la acest lucru de cand am vazut trailerul. Nu este cu nimic iesit din comun fata de alte filme romance- comedy, dar nu imi pare chiar atat de rau ca l-am vizionat pentru ca m-a destins putin si m-a relaxat. Uneori avem nevoie si de filme care sa nu fie profunde sau intense. Nota 5/10

The Chronicles of Narnia: The Voyage of the Dawn Trader– cu siguranta cel mai slab film din seria Narnia. In mare parte si pentru ca au lipsit din film fratii cei mari – Peter si Susan- dar si pentru ca adaptarea a fost facuta prea superficial. Din cate am inteles, nici nu prrea s-a respectat subiectul cartii… In schimb mi-a placut interpretarea lui Will Poulter. Nota 6/10

Later Edit:

Secretariat– inspirat din fapte reale, acest film de familie este o alegere foarte potrivita pentru iubitorii de animale si nu numai. Secretariat (Big Red) este numele acelui cal care a fost castigatorul in 1973 a Triplei Coroane la cursele de cai. Secretariat se pare ca ar fi fost cel mai bun cal de curse din toata istoria, stabilind un record de viteza care nu a fost doborat nici in zilele noastre. L-am revazut cu placere si pe John Malkovich intr-un rol foarte nostim. Nota: 8/10