Tag Archives: amelie nothomb

Doua dezamagiri

In ultima vreme am observat spre surprinderea mea ca am un mare spor la citit, dar  la povestitul despre ceea ce am lecturat taman invers…Ma bucura prima parte, dar a doua ma cam intristeaza caci treptat memoria imi joaca feste in ceea ce priveste retinerea multor detalii. Cele doua carti despre care va voi povesti astazi si care sincera sa fiu m-au cam dezamagit le-am terminat de citit acum vreo 3 saptamani asadar nu imi sunt chiar proaspete in minte. Dar vorba lunga e saracia omului, asa ca sa nu mai lungesc prea tare vorba.

Sincera sa fiu ma asteptam sa imi placa Yvette, mai ales ca este scrisa un clasic francez – Guy de Maupassant a carui O viata este una din cartile mele favorite. Poate ca nu am avut eu dispozitia necesara sa intru in atmosfera acestei carti sau poate ca numarul al paginilor sau al personajelor m-a facut sa nu imi cada bine la creieras. Personajul principal care ii da si numele acestei nuvele este o tanara care isi da seama ca orice ar face nu va putea sa isi stearga din piept stigmatul pe care il poarta- acela ca este fata unei curtezane si ca va avea aceeasi soarta ca si mama ei si nu va putea fi fericita alaturi de barbatul pe care il indrageste. Ca o gasca ce, este decide sa isi ia viata, dar pana la urma va fi consolata si salvata de cel de care s-a indragostit si anume Jean de Servigny. M-a plictisit la culme si mi s-a parut taman precum o piesa de teatru si mi-o si imaginam pe masura ce parcurgeam paginile ei. Ceea ce practic nu este un lucru chiar atat de rau daca stai sa te gandesti bine.

Nota mea: 2/5

Acid sulfuric am cumparat-o in vacanta dupa ce am ramas in pana de carti de citit. Citind rezumatul de pe coperta 4 am fost putin intrigata, dar in final s-a dovedit ca Amelie Nothomb este o scriitoare unica si tare ciudata. Actiunea este plasata undeva intr-un viitor indepartat unde oamenii sunt luati prizonieri la intamplare de pe strada si sunt dusi intr-un soi de lagar de concentrare nazist pentru un reality- show televizat de genul unui Big Brother. In aceasta tabara a mortii prizonierii sunt treptat executati la intamplare unul cate unul, apoi sunt nominalizati de catre spectatori. Treptat, acest “spectacol” devine unul dintre cele mai populare si atinge audiente mai mari decat au fost vreodata inregistrate la un post TV nu doar din cauza mortii, ci si datorita prizonierei care se ramarca cel mai puternic dintre toti CKZ 114 sau pe numele real Pannonique. Personajul aceasta este simbolul  ultimei farame de umanitate si de bunatate pe care o mai avem in noi. Aceasta distopie mi-a amintit foarte mult de Eseu despre orbire a lui Saramago din pricina subiectului atroce pe care il abordeaza si din ideea pana la ce extremitati inumane poate merge omenirea care pur si simplu este dezumanizata din punctul meu de vedere. Fraza care poate descrie cel mai bine ceea ce am zis mai sus ar fi «Vint le moment où la souffrance des autres ne leur suffit plus; il leur en fallut le spectacle.» Mi-a lasat un gust amar nu neaparat din cauza stilului ci a subiectului care a fost precum un pumn in stomac pentru mine si care m-a bantuit zile in sir dupa.

Nota mea: 3/5

2 in 1: Tatiana si Amelie

In ultimele zile am avut lucruri mai importante de facut (printre care sa am grija si de sanatatea mea care incepe sa imi arate ca ma bosorogesc) decat sa scriu despre cartile pe care le-am citit. Ca sa nu ma uit complet daca mi-au placut sau nu cele mai recente lecturi,m-am gandit sa fac o postare de tipul 2 in 1.

Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay

De aceasta carte am auzit prima data la Cristina, dar probabil ca lenea mea proverbiala m-a facut sa astept pana este tradusa in romana ca sa o pot citi si eu. Daca nu as fi citit aceasta carte probabil nu as fi aflat ca si francezii au luat parte la deportarea evreilor ajutandu-i pe nemti. Va marturisesc faptul ca mi-a placut foarte mult, desi sfarsitul nu a fost chiar pe gustul meu, iar in final mi-am pus unele intrebari (ca in repetate alte randuri) legate de evenimentul nefericit care a fost Holocaustul.

Foarte succint, Sarah cea prezenta in titlul cartii este unul dintre copiii arestati (de catre politia fidela regimului de la Vichy) in 1942 in timpul raziei de la Velodromul de Iarna (Vel d’Hiv) din Paris, in urma careia mii de evrei au fost deportati in lagarul de exterminare de la Auschwitz-Birkenau unde desigur ca au fost exterminati. In paralel, dar bineinteles peste ani, suntem purtati in viata Juliei Jarmond, o ziarista americană stabilita la Paris, unde, pentru scrierea unui articol, trebuie să obtina informatii privind evenimentele devastatoare din 16 iulie 1942. Cu aceasta ocazie dezgroapa trecutul familiei sotului sau unde stau ascunse o serie de secrete de nemarturist. V-o recomand pentru ca este o carte care iti atinge sufletul si nu te lasa indiferent fata de trecut. Easy read.

Nota mea subiectiva :5/5

Stupeur et tremblementsAmelie Nothomb

Va povesteam intr-o postare trecuta ca stilul lui Amelie Nothomb m-a convins si nu prea. Pentru ca s-a invit ocazia sa o pot citi in original datorita unei colege de serviciu foarte pasionata de aceasta scriitoare nu puteam sa spun nu unei astfel de lecturi mai ales ca m-a intrigat putin povestea micro- romanului.

“Stupeur et tremblements” este de fapt sentimentul sau atitudinea pe care un samurai ar trebui sa o aiba fata de stapanul sau, in cazul nostru Amelie fata de cei superiori ei (practic fata de toata lumea, ea fiind ultima veriga din lantul trofic al organigramei) din firma japoneza unde este angajata pentru un an. Romanul este unul autobigrafic in care Amelie reda perioada in care a trait in Japonia si experienta ei mai putin placuta intr-o multinationala intitulata Corporatia Yumimoto. A fost o lectura nostima, dar in acelasi timp ironica a eticii la locul de munca si a ierarhiei corporatiste si mi-a amintit foarte mult de statutul unui angajat intr-o multinationala (me included) din zilele noastre. Un subiect foarte actual, chiar daca intamplarile reale s-au petrecut la inceputul anilor ’90. Da, in franceza suna mult mai bine si e mai lecturabila! Pe raft in biblioteca ma mai asteapta Ni D’Eve, ni d’Adam… poate voi avea iarasi o supriza placuta! Pas un chef d’oeuvre, dar ok..

Nota mea: 3.4/5

Dictionar Robert de nume proprii- Amelie Nothomb

Prima data cred ca am auzit de Amelie Nothomb de la Cristina , dar din varii motive am amanat sa arunc ochii pe o carte scrisa de carte ea. Cred ca ceea ce m-a descurajat sa pun mana pe vreo carte a ei a fost in primul rand faptul ca scrie carti intr-un ritm foarte alert, iar titlurile lor imi inspira o lume foarte dura – Cosmetica dusmanului, Antichrista, Metafizica tuburilor etc. Ei, ce ziceti? Dar am trecut peste ideile mele preconcepute si prima mea intalnire cu Nothomb este cu Dictionar Robert de nume proprii, un micro- roman foarte ciudat, dar in acelasi timp destul de interesant.

Dictionar Robert de nume proprii m-a atras in primul rand datorita copertei. Apoi, pe masura ce am inceput sa o citesc, si datorita subiectului. Se pare ca in ultimul timp am o inclinatie deosebita pentru subiectele mai ciudatele, mai dark and twisted. Cartea de fata este ciudata pentru ca are note predominat sinucigase, in roman trei persoane mor sau omoara pe altii.

Debutul romanului este unul morbid. O tanara familie isi asteapta noul copil sa vina pe lume, insa totul se schimba cand sotia isi ucide sotul. De ce il ucide? Pai fiindca acel copil mic din burta incepe sa sughite, iar mama decide sa isi apere copilul de sotul ei si mai ales de mediocritatea lui.

“Sa vrei sa iti numesti copilul Tanguy sau Joelle inseamna ca vrei sa ii oferi o lume mediocra, un orizont inchis. Eu vreau ca bebelusul meu sa aiba infinitul. Nu vreau ca el sa se simta limitat, vreau ca numele lui sa sugereze un destin exceptional.”

Dupa miscarile copilului in burtica, mama si-a dat seama de destinul magnific al viitorului ei copil- stia ca va fi dansatoare. Copilul Plectrude se naste in inchisoare si nu-si cunoaste mama pentru ca ea se va sinucide. Viata bebelusului va continua alaturi de matusa Clemence si familia acesteia.

Plectrude are cele mai slabe rezultate la invatatura, dar Clemence, fiind constienta de destinul fetei, o sustine din toate punctele de vedere si o apara de cuvintele dure ale invatatoarei. Tot mama ii indruma primii pasii catre dans si nu se mira cand i se spune ca fiica ei este cea mai buna dansatoare. Pentru a o scuti de chinurile invatatului mecanic al oricarei ale discipline in afara dansului, Plectrude este inscrisa la o scoala de balet. Din pacate, viata de la internat este inceputul sfarsitului pentru ea si pentru mama ei adoptiva. Balerinelor li se impune sa fie excesiv de slabe. Plectrude incearca sa se autodepaseasca si autopedepseasca si refuza sa mai manance iaurt. Din cauza lipsei de calciu, extrem de important pentru un copil de 13 ani, ajunge la spital unde medicul ii interzice sa mai danseze. Aceasta veste  atrage asupra fetei ura mamei adoptive, care ii marturiseste ca adevarata ei mama s-a sinucis.

“A o anunta pe Plectrude ca nu va mai putea dansa era ca si cum l-ai fi anuntat pe Napoleon ca nu va mai avea niciodata o armata: insemna sa o lipsesti nu de vocatia ei, ci de destinul ei.”

Dupa destainuirea lui Clemence, Plectrude este convinsa  ca ea are acelasi destin ca si mama ei: sa dea nastere unui copil si sa se sinucida. Care va fi de fapt destinul ei pana la sfarsit nu vreau sa va divulg pentru ca i-as strica tot farmecul. Mie cartea mi-a placut destul de mult, dar finalul mi s-a parut prea brusc si mult prea ciudat pentru gusturile mele. Poate ca daca ar fi avut un alt final v-as fi recomandat sa o cumparati cu draga inima, dar asa va sugerez sa o imprumutati mai curand. Nu stiu daca a fost cea mai fericita alegere pentru a o descoperi pe Amelie Nothomb, dar stilul ei mi se pare nu doar bizar, ci si delirant sau fantasmagoric. M-a convins si nu prea…

L’Express categoriseste aceasta carte drept ” o scriere frumoasa, eficienta si, mai cu seama, infiorator de nostima”. Poate cu primele epitete as putea fi de acord, dar personal nu as putea-o caracteriza ca fiind deloc nostima. Poate infiorator de morbida si sadica.

O gasiti de cumparat la pret promotional aici