Tag Archives: roman istoric

Dimineata pierduta – Gabriela Adamesteanu

Stiti cum sunt acele carti care te fac sa regreti ca le-ai cumparat? Cam asa mi s-a intamplat mie cu Dimineata pierduta…Ma gandesc uneori de ce ma incapatanez sa termin cartile care nu ma incanta cand pe rafturi in biblioteca ma asteapta multe altele. Nu vreau sa spun despre Dimineata pierduta ca nu este o carte care sa nu merite a fi citita, doar ca eu se pare ca am o mica mare problema cu literatura romana contemporana. Aceasta incursiune in trecut mi s-a parut ca prea a batut apa in piua pe partea politica. Marturisesc faptul ca istoria nu este punctul meu forte (nu corelez ani cu evenimente istorice si nici nu am capacitatea de memorare a unor date marcante din trecutul nostru), asadar nici discutiile personajelor despre guvern, Aliati, Bratianu, regele Ferdinand si Co, despre angajamentul Romaniei in razboi nu mi-a atins o coarda sensibila.

Romanul incepe foarte promitator cu drumul Vicai, o femeie din popor cu un limbaj foarte colorat (personajul ei mi s-a parut chiar nostim si pe alocuri mi-a amintit de strabunica-mea) la Ivonna Scarlat, fiica burghezilor in casa carora a lucrat drept croitoreasa. Intalnirea cu Ivona si o poza descoperita de Vica vor declansa rememorarea timpului trecut incepand cu 1914 si iesirea din negura vremii a mai multor membri ai familiei: Sophie Ioaniu, sotia carismatica a lui Stefan Mironescu, un profesor  universitar foarte gelos si foarte pasionat de politica si de grijile tarii, Titi Ialomiteanu, amantul pentru o foarte scurta vreme a lui Sophie, genul de persoana care  “se leagana dupa cum bate vantul ” sau Margot, sora mai mica a lui Sophie. Practic romanul va acoperi o suta de ani din istoria acest familii incepand cu perioada interbelica, lumea comunista si cea de dupa comunism.

Din pacate treptat se pierde in prea multe detalii insignifiante din punctul meu de vedere, iar fragmentele in limba franceza mi s-au parut extrasperante. Iar felul in care este redat dialogul Vicai, agramatical, in complet dezacord (cum des auzim in ziua de astazi in vorbirea curenta) mi -a parut parca prea fortat comparand cu frantuzismele pretioase folosite de celelalte personaje. Sincer chiar mi-ar fi dorit sa imi placa mai ales ca citisem o recenzie foarte convingatoare pe un blog pe care il urmaresc frecvent.

Si numa cind se crapa de-a binelea de ziua ma vad cu piinea-n brate, ce piine rea, plina de tarite, bolovan, nu piine, inghetata si ea de ger, si-mi atirna, tare ca piatra, in brate. Si io, cu piinea-n brate, intr-un zor o duc pin-acasa, ca stiu ce m-asteapta acolo, ca s-a trezit toata liota de frati, si urla, si se-ncaiera, si ma striga, care de care, ca nici nu mai nemeresc pe ce sa pui mai intii mina. Spala-i, da-le sa crape la toti, p-urma deschide usa sa se duca putoarea casii, sa intre-o gura de aer, p-urma cara lemnele de la magazie sa aprinzi focu, tot cu miinile-alea, parca le vad si-acu, alea e miini de copil, crapate si rebegite?

Advertisements

Septembrie in Shiraz – Dalia Sofer

Sunt unele carti care pur si simplu te bulverseaza si te pun pe ganduri si te intrebi daca intr-un colt de lume chiar se intampla asemenea fapte brutale unor oameni care sunt nevinovati. Si daca asa o fi, de ce trebuie unii oameni sa fie pedepsiti pe nedrept iar altora sa li se ierte greselile? Septembrie in Shiraz este genul acela de carte care te face sa te razvratesti si ramai dupa o citesti cu tot felul de intrebari fara raspuns.

Septembrie in Shiraz este un roman autobiografic si in el se distinge clar implicarea autoarei in povestea familiei Amin, Dalia Sofer fugind din Iran impreuna cu familia ei, pe vremea cand avea doar 10 ani.

Povestea romanului asta este delimitata in perioada ce urmeaza revolutiei din Iran, dupa inlaturarea Sahului.  Negustorul de bijuterii Isaac Amin este arestat si acuzat pe nedrept de spionaj (asta pentru ca i-ar fi facut bijuterii casei regale ale fostului regim si datorita lor s-ar fi imbogatit pe nedrept). Acest lucru se intampla in timpul unei zile normale si Isaac nici macar nu este lasat sa isi anunte familia. Ingrozita de disparitia acestuia, sotia sa Farnaz si fiica Shirin trebuie sa impace noua lume a cruzimii si haosului cu prabusirea si disparitia a tot ceea ce cunoscuse pana atunci. Ei trebuie sa accepte gandul ca este posibil sa nu il mai vada vreodata in viata pe capul familiei.

In vreme ce Isaac indura teroarea inchisorii, iar sotia sa il cauta cu disperare, copiii lui se confrunta cu intelegerea noilor valori si perspectiva unei calatorii deosebit de periculoase -trecerea granitei pentru a scapa de noul regim. In inchisoare, Isaac cunoaste durerea fizica si cea sufleteasca, fiindu-i calcata in picioare si ultima farama de demnitate sau cel mai intim gand al sau.

Trebuie sa recunosc ca povestea mi-a captat interesul pana la ultima pagina iar personajele au fost bine dezvoltate (mi-au placut mult pasajele cu trairile interioare ale lui Isaac, ale sotiei lui si a fetitei Shirin). Am ramas pur si simplu ingrozita de ororile unei societati totalitare egoiste si  teroriste. Oricat de mult mi-ar fi placut romanul, nu ii pot da maximul de 5 stele din pricina sfarsitului care mie mi s-a parut ca s-a terminat cam brusc. Daca mai era inca un capitol mi-ar fi placut si mai mult…

Culoarea – Rose Tremain

Se pare ca iar am ramas in urma cu povestitul despre cartile pe care le-am citit in ultimul timp. Da, printre picaturi, seara, inainte de culcare mai reusesc sa mai citesc cate un capitol din ce imi pica la indemana. Din pacate la serviciu nu mai apuc sa fac asta cum era la celalalt job… Dar sa revin la lecturile mele. Penultima carte pe care am terminat-o de citit acum vreo 2-3 saptamani este Culoarea de Rose Tremain primita de la Cristina si Ancutza carora vreau sa le multumesc inca o data.

Aceasta carte este o saga a cautarii imposibilului, a incercarii de a gasi fericirea in ceva trecator si imposibil (fie ca e aur, fie ca e in mutatul pe un alt continent) intr-un mediu aspru si ostil.

Pe undeva prin anul 1860, Joseph si Harriet Blackstone, proaspat casatoriti (dar fiecare din motive diferite, dar pentru niciunul dintre ei dragostea nefiind fundatia) , emigreaza din Anglia in Noua Zeelanda, impreuna cu mama lui Joseph, Lilian. Joseph face aceasta alegere prin prisma unui secret din trecutul sau, iar Harriet pentru a incerca sa se autodescopere si in speranta sa devina o femeie independenta. Dupa ce construiesc o casa din chirpici pe un loc destul de prost ales de Joseph, toate planurile lor se schimba o data cu  momentul in care Joseph descopera aur in parau si devine obsedat de culoare. Telul lui suprem devine de a avea in stapanire cat mai multa culoare si astfel le lasa pe cele doua femei, pornind peste Alpi in cautarea bogatiei mult ravnite de atatia altii.

In prima instanta mi-a placut felul in care a fost scris romanul si subiectul sau, mai ales ca nu aveam habar despre fenomenul istoric al migrarii dupa aur – gold rush. Treptat cartea a inceput sa devina sumbra, deprimanta si triviala ( imi vin in minte scenele gen Brokeback Mountain dintre Joseph si Will) si nu am reusit sa ma atasez de niciunul dintre personaje. Mi-ar fi placut ca personajele sa fie mai apropiate unele de altele, nu atat de diferite din punct de vedere intelectual si emotional. Pe Joseph l-am etichetat din prima drept un badaran necioplit. Dar Harriet, cea care a fost stalpul familiei dupa plecarea badaranului in cautarea potcoavei de aur in carul cu fan? Ce ai avut Rose cu Harriet de nu ai putut sa ii lasi un final fericit cu Pao Yi,  singurul personaj din roman cu care era pe aceeasi lungime de unda?